Boboteaza, ziua în care sunt sfințite apele. Tradiții și obiceiuri de Bobotează
Sărbătoarea reaminteşte botezul Mântuitorului în apa Iordanului şi, împreună cu ziua Sfântului Ioan, celebrată o zi mai târziu, marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Naşterii lui Iisus Hristos.
Lăcrămioara N.
Boboteaza, celebrată în ziua de 6 ianuarie, este sărbătoarea care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, precedând sărbătoarea Crăciunului ca importanţă. Ea semnifică botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului şi este sărbătoarea căreia îi sunt asociate o serie de obiceiuri, datini şi tradiţii străvechi, religioase şi păgâne, frumoase prin ineditul lor.
Această sărbătoare, a Bobotezei, mai este cunoscută și sub numele de “Epifanie”, “Teofanie”, “Arătarea Domnului” sau “Descoperirea cuvântului Întrupat”.
În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spaţiu mai larg – unde să fie cel puţin o fântână -, în imediată vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apă, care se punea în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la rău, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participa toată suflarea comunităţii.
După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă „Chiraleisa' - pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepii – şi toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă sură, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casă şi interiorul casei.
În articolul de astăzi vă prezentăm câteva dintre tradiţiile şi superstiţiile româneşti legate de Bobotează.
De obicei, în această perioadă în țara noastră este foarte frig, de unde și expresia “gerul Bobotezei”.
În această zi, de Bobotează, există tradiția conform căruia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua, mai apoi, pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.
În satele și orașele traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o scoate la mal. Se spune, conform tradiției și credinței, că cel care va face asta va avea parte numai de bine și va fi ferit de toate bolile.
Se crede, conform spuselor populare că, la Bobotează, când preotul moaie crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmpuri până ce se termină sfințirea apelor. Nimeni nu-i vede, în afară de lupi, care se iau după ei și unde-i prind acolo îi sfâșie. Din această cauză, există și superstiția conform căreia nu ai voie să lași rufe pe sârmă deoarece, dracii, în fuga lor, se pot ascunde printre ele.
Totodată, după Bobotează nu se spală cămășile două săptămâni deoarece apele sunt încă sfințite.
În ziua de Bobotează bătrânii spun că dacă vremea e frumoasă, atunci anul va fi bogat în pâine și pește.
Dacă la Bobotează vremea a fost rece, atunci după ieșirea cu „Iordanul” se va înumia, iar dacă vremea a fost caldă, atunci se va înăspri.
Toate obiceiurile și tradițiile legate de Bobotează au ca și scop, pe de o parte, alungarea spritelor rele care circulă libere de la Crăciun, iar pe de altă parte, urmăresc atragerea belșugului în anul ce va urma.
