Ceremonia de schimbare a conducerii Forțelor Navale. Viceamiralul Alexandru Mîrșu a trecut în rezervă

După o perioadă de 40 de ani, în care și-a împletit destinul cu Marina Militară Română, Șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul dr. Alexandru Mîrșu, trece astăzi în rezervă.

La festivitate, a fost citit decretul prezidențial de trecere în rezervă a viceamiralului Mîrșu, prilej cu care i-a fost conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de „Cavaler”, cu însemn de pace, pentru militari, din partea președintelui României, pentru întreaga activitate depusă în slujba țării, în cei 40 de ani de activitate.
În continuare, a fost prezentat ordinul ministrului apărării naționale, prin care contraamiralul Mihai Panait, comandantul Flotei, a fost împuternicit șef al Statului Major al Forțelor Navale, după care acesta a preluat drapelul de luptă al instituției de la predecesorul său. 

"Este foarte greu să surprinzi în câteva cuvinte esența, importanţa şi greutatea unei cariere atât de frumoasă și plină de realizări, cum este cea a domnului viceamiral. Fiecare dintre cei care suntem prezenți aici l-am cunoscut din propria perspectivă, de aceea vreau să punctez doar câteva gânduri despre felul în care l-am perceput eu pe colegul, prietenul și camaradul Alexandru Mârșu.
Am fost impresionat, în primul rând, de moștenirea, de tradița militară cu care Sandu Mârșu a fost binecuvântat. El a continuat cu cinsete şi onoare o generaţie de marinari militari, o familie dedicată Forţelor Navale Române. Bunicul său, Panait Mîrșu, a fost ambarcat pe distrugătoarele „Mărășești” și „Regina Maria” și a luat la parte la bătălia navală din zona Tuzla, din anul 1941, împotriva a două nave militare sovietice, „Moskva” și „Harkov”. Tatăl său, Costică Mîrșu, a fost ofițer de marină, în perioada 1953-1986, și a îndeplinit numeroase funcții de execuție și de comandă în Marina Militară. Înțelegem, deci, că Sandu nu putea să-și aleagă o altă profesie decât pe cea în slujba țării și nu exista o altă chemare pentru el decât cea a mării.
Suntem colegi militari din aceeași generație. Chiar dacă este între noi o diferență de vârstă de cinci ani, ne cunoaștem de o viață și întotdeauna am găsit la Sandu un sfat, o vorbă înțeleaptă, un umăr de sprijin în momente complicate, indiferent care au fost pozițiile și funcțiile noastre.
Ne-am intersectat, periodic, pe parcursul carierelor noastre militare, la comanda diferitelor structuri, și am clădit, dincolo de relațiile formale, de serviciu, o prietenie solidă. Ne-am suprapus, pentru aproape un an, la comanda categoriei de forțe care ne-a format – Sandu, evident, la Forțele Navale și eu la Forțele Terestre, funcții din care ne-am susținut și ajutat reciproc.
Pozițiile ferme și echilibrate exprimate de domnul viceamiral la masa deciziilor pe care le-am luat din calitatea de șef al Statului Major al Apărării și, în prezent, de ministru, m-au ajutat și ne-au ajutat să înțelegem și alte dimensiuni ale problemelor analizate și să ajungem, astfel, la cele mai corecte și bune soluții.
Perioada de aproape șapte ani în care domnul viceamiral Mîrșu a condus Forțele Navale Române reprezintă și intervalul de timp în care am cunoscut rapide și semnificative schimbări în mediul de securitate din regiunea Mării Negre.
Cu echilibru și tenacitate, cu pricepere și viziune, viceamiralul Mârșu a impulsionat activitatea Forțelor Navale ale României, care, prin natura și complexitatea exercițiilor și misiunilor executate pe Marea Neagră și în Mediterana, au contribuit din plin la consolidarea statutului țării ca furnizor de securitate și pilon de stabilitate în Alianța Nord-Atlantică.
Ca o încununare a acestor eforturi, în perioada în care s-a aflat la conducerea Forțelor Navale Române au fost înregistrate și două premiere pentru Marina Militară Română: dislocarea infanteriștilor marini în Teatrul de Operații din Afganistan (2019) și asumarea comenzii unei grupări navale permanente a NATO, pe flancul maritim sudic al Alianței (2020).
În plan intern, Forțele Navale Române și-au adaptat structura organizatorică în funcție de cerințele operaționale derivate din misiunea de bază a Armatei României și au realizat fundamentarea mai multor programe majore de modernizare a capabilităților de luptă și de înzestrare cu echipamente noi.
Este evident că ne-am fi dorit să putem face mult mai multe în această dimensiune, însă contextul a fost cel pe care îl știm cu toții și, cu siguranță, multe dintre firele albe de la tâmplele amiralului (și, mărturisesc că și ale mele) sunt cauzate de grijile și frustrările trăite în urma derulării acestor programe de înzestrare. Eforturile depuse de echipa viceamiralului Mârșu au fost duse dincolo de limite, și, cu siguranță, dacă ar fi fost doar după felul în în care au gândit aceste programe majore, am fi avut astăzi realizări mult mai mari. Știu cu precizie cu câtă rigoare au fost întocmite aceste planuri și vă asigur că este doar o chestiune de timp, nu foarte mult, până când vom putea avea rezultatele mult-așteptate.
Închei cu o altă realizare de care viceamiralul poate fi mândru. Pe mandatul său, învățământul militar de marină românesc și-a recâștigat liceul, desființat după 1990.
Este o investiție majoră în viitorul acestei categorii de forțe, care și-a reluat astfel tradiția pregătirii cadrelor sale încă de la vârsta marilor decizii, cea a adolescenței, asigurându-și, astfel, o bază de selecție solidă pentru viitoare sale cadre.
V-am vorbit până acum despre camaradul și colegul Alexandru Mârșu. Am lăsat pentru final, dar nu pentru cele din urmă, cuvintele depre prietenul meu.
Dragă Sandu, te felicit pentru cariera ta impecabilă, pentru felul în care ți-ai demonstrat valoarea și profesionalismul. Știu că toate acestea au fost obținute cu multă muncă dar și cu sprijinul frumoasei tale familii. Vreau să mulțumesc soției tale, Dorina-Mihaela, și Oanei, fiica ta, pentru înțelegerea și sprijinul pe care ți le-au acordat cu atâta generozitate. Știu cât de greu ți-a fost să te împarți între datorie și familie, mai ales că aproape niciodată familia nu putea primi prima poziție, dar știu cât de importante au fost pentru tine liniștea și dragostea familiei tale.
Astăzi nu asistăm la un final, deși cariera militară se sfârșește aici, ci la un nou început, pe care îl meriți cu prisosință", a declarat ministrului apărării naționale, Nicolae-Ionel Ciucă.
Ceremonia de predare-primire a conducerii Forțelor Navale Române s-a desfășurat în prezența unei audiențe reduse, în concordanță cu respectarea măsurilor de prevenire a infectării cu noul coronavirus. La festivitate au participat șefii statelor majore ale Forțelor Terestre și Forțelor Aeriene, șefi ai unor structuri centrale din MApN, foști șefi ai Statului Major al Forțelor Navale și comandanți de mari unități din Marina Militară Română.
Contraamiralul Mihai Panait s-a născut în anul 1968, a absolvit Liceul Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța (1986) și Academia Navală ,,Mircea cel Bătrân”, Facultatea Navigație (1991). Pe parcursul carierei sale, a ocupat numeroase funcții la bordul navelor militare, dintre care o menționăm pe cea de comandant al fregatei ,,Regele Ferdinand”, în perioada 2009-2013, când a reprezentat Forțele Navale Române în diferite misiuni în teatre de operații maritime, precum Operația NATO ,,Active Endeavour”, 2010, pentru monitorizarea traficului maritim din Marea Mediterană; Operația NATO ,,Unified Protector”, 2011, pentru impunerea embargoului împotriva Libiei, prima misiune reală de luptă executată de militarii Forțelor Navale după cel de-Al Doilea Război Mondial și Operația UE ,,Atalanta”, 2012, pentru lupta împotriva pirateriei navale în Golful Aden și Oceanul Indian, prima misiune a unei nave militare românești executată în Emisfera Sudică. Din anul 2013, a fost numit în funcții importante de conducere la comandamentul Flotei, al cărui comandant este din anul 2019, precum și în Statul Major al Forțele Navale.
Contraamiralul Mihai Panait și-a perfecționat pregătirea profesională prin absolvirea unor forme de învățământ universitar, postuniversitar și masteral, în România, Italia și SUA, iar meritele și profesionalismul domniei sale i-au fost recunoscute, în plan național și internațional, prin conferirea a numeroase distincții, ordine, medalii, precum și a titlului de "Cetățean de Onoare" al Statului Rhode Island, SUA (2008). Prin decrete prezidențiale, a fost înălțat la gradul de contraamiral de flotilă (2017) și, ulterior, la cel de contraamiral (2019). (Sursa foto: Facebook)