După 1989, România a recuperat doar 77 de grame, din 93,4 tone de aur

S-au mai restituit mici părţi din el, dar cea mai consistentă parte rămâne încă la Moscova, fiind şanse foarte mici să ne mai fie vreodată restituit. Nu s-a schimbat mai nimic faţă de situaţia de la finele primului război mondial, cînd Lenin a decis sechestrarea sa.

Rusia lui Putin nu vrea să audă de subiect, iar autorităţile din România s-au resemnat, ori pur şi simplu nu le interesează recuperarea unei părţi însemnate ale valorilor (în aur, obiecte şi documente) care acum par să fie numai piese într-un inventar uitat.   
”Guvernul URSS” şi poporul sovietic au privit întotdeauna aceste valori ca un bun inalienabil al poporului român”, dar încă îl păstrează, scrie Mediafax.
Mihai Răzvan Ungureanu, fost consilier al preşedintelui Iohannis ”a sabotat negocierile pentru tezaur”
Profesorul Ioan Scurtu, şeful delegaţei române în această Comisie, a demisionat din ea în 2012. Doi ani mai tîrziu, a dezvăluit în cartea sa, ”Tezaurul României la Moscova”, că a avut ocazia să-i expună preşedintelui Băsescu problema tezaurului pe 9 iunie 2005, chiar la recepţia de Ziua Naţională a Federaţiei Ruse, cînd Băsescu se întreţinea cu ambasadorul rus Aleksandr Tolkaci. Era preconizată în zilele următoare o nouă întîlnire a Comisiei. Preşedintele Băsescu l-a luat pe după umăr şi i-a spus, rîzînd, ”continuaţi, discuţiile, da, da, discutaţi, discutaţi istorie…”, minimalizînd, de faţă cu ambasadorul rus, problema tezaurului. 
Ulterior, ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu a refuzat să mai aloce fonduri pentru Comisie, astfel încît membrii acesteia s-au deplasat la întrunirea de la Moscova în condiţii ”umilitoare”. Curînd, Comisia istorică mixtă pentru discutarea problemei tezaurului a devenit ea însăşi istorie. Reputatul specialist Florin Constantiniu a demisionat, în aceste împrejurări, fiind urmat ulterior şi de profesorul Scurtu, care a conchis: ”Mihai Răzvan Ungureanu a sabotat negiocierile pentru tezaurul României la Moscova”. În decembrie 2014, preşedintele Klaus Iohannis l-a numit pe fostul ministru de externe şi şef al SIE consilier personal. Faţă de problema tezurului, preşedinte Iohannis nu a emis niciodată vreo opinie.
Tezaurul României la Moscova – în portofoliul unei bănci a Mafiei Ruse, controlate de FSB
Despre soarta tezaurului aflat în URSS se ştiu prea puţine lucruri. În cursul discuţiei cu Ceauşescu din 1965, Brejnev i-ar fi spus acestuia că tezaurul nici nu se mai  află la Moscova, el fiind împărţit şi transportat în 1918, pentru a fi pus sub protecţie, la Perm, Omsk, Saratov şi Kazan. Apoi, cînd în 1936 au fost restituite României părţi ”istorice” ale tezarului, s-a observat că   toate cutiile de valori în care fusese pus acesta, deşi erau cele iniţiale, confecţionate în România, erau desigilate şi se umblase în ee. Din unele, lipseau anumite obiecte aflate pe inventare, în altele se aflau obiecte în plus – mai ales bancnote, din perioada războiului civil, ceea ce pare să adeverească spusele lui Brejnev.
Unde se află acum tezaurul pierdut al României, nu se ştie oficial nimic. În 1999, cînd eram consilier al preşedintelui Constantinescu, am fost contactat de un reputat avocat, preşedinte al unei case de avocatură renumită la acea vreme, care mi-a înmînat un memorandum destinat doamnei Zoe Petre, consilier prezindenţial pentru probleme de politică exetrnă – într-un plic deschis, cu sugestia de a-l citi şi eu. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că era vorba de o ofertă de deschidere a negocierilor pentru răscumpărarea tezaurului, între statul român şi un consorţiu bancar din Federaţia Rusă, reprezentat în România de respectivul avocat. Acel consorţiu bancar susţinea că e proprietar al tezaurului trimis la Moscova în 1916 şi 1917. Am fost solicitat să-mi exprim un punct de vedere, în calitatea mea de consiler şi am făcut-o: am opinat că deschiderea acestui tip de negociere ”comercială” ar însemna renunţarea la pretenţiile noastre istorice. Doamna Petre mi-a dat dreptate. Dealtfel, ulterior aveam să aflu de la prietenul meu, fostul ofiţer FSB Alexander Litvinenko, în vara anului 2004, că respectiva bancă era o ”interfaţă financiară a acelei părţi a mafiei ruse, aflate sub controlul serviciilor federale de securitate. Ori că era vorba de o cacealma, ori că în realitate au pus mîna pe tezaurul României, orice negociere între statul român şi o asemenea entitate trebuie să fie exclusă.
Şi nu e vorba neapărat de bani: valoarea actuală a tezaurului României de la Moscova nu e una mare – la busa aurului de la Londra, cu tot cu cotaţia ”de patrimoniu” a aurului vechi, sporită cu 40%, ea nu ar depăşi 4 miliarde de euro: un sfert din împrumutul României pe primele şase luni ale anului 2020, pentru a acoperi deficitul bugetar. Dar istoria şi principile nu se pot tranzacţiona.